Dăruim emoţii

Untitled

Cu ceva timp în urmă, Cineva, foarte drag mie, mi-a spus să dăruiesc toate jucăriile din casă. La început am refuzat categoric sfatul. Nu puteam să-mi alung amintirile copilăriei retrăite alături de un înger. Nu eram pregătită să renunţ la sentimentul că aparţineam încă acelui înger. Cu timpul gândurile s-au aşezat şi am început să las jucăriile pe băncile din parc, pe rafturile bibliotecilor, între cărţile librăriilor, la casa cu ceai. Cine le-a luat? Universul ştie…

Azi am găsit curajul să le dăruiesc copiilor mei. I-am lăsat să “scotocească” prin sacul cu jucării şi mă bucuram odată cu ei. Aveau nevoie să se simtă ai cuiva, să fie alintaţi şi admiraţi. Mi-am amintit de vremea când făceam poveşti cu norii de pe cer, de timpul cu miros de brad şi portocale decojite pe jumătate. Doream să reactivez legătura cu acel Cineva, care în ultimul an mi-a oferit sprijin, m-a învăţat ce este răbdarea, ascultarea şi neputinţa. Dar nicodată nu a avut curajul să mă valideze, nu a avut încredere să-şi developeze sufletul. Tot timpul îmi dă impresia că greşesc şi mă simt un zmeu de hârtie în bătaia vântului. Îi sunt ca o adevărată soră, dar nu simte asta! M-am ”culcuşat” cu gândul la persoana aceea cu suflet dulce-acrişor de copil, învelit în foiţe subţiri aurii. Gust dulce-acrişor cu miros de sărbători. Acum ştiu că toate jucăriile mele sunt unde trebuie… Îţi mulţumesc Cineva!!!

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36

About Author: Voluntarul de Serviciu